Noiembrie

Noiembrie... poezii si versuri.... ginduri insirate....ochi cu lacrimi reci
zi de toamna; zi de noiembrie; ploi si umbre...
frunze ude, triste cad mereu.
Numar picaturi de ploaie si ginduri care alearga spre tine....
Mi-e atit de dor sa-ti aud rasuflarea... mi-e dor sa-ti aud tacerea...
Mi-e dor...

Stii, merg pe strada si parca in urma alearga gindul tau spre mine... ma intorc dar nici macar umbra mea nu-mi raspunde. Poate chiar tu esti? Iar eu iti simt prezenta? Curioasa sunt. Exista oare viata dupa moarte? Eu inca te simt, desi lumea nu intelege de ce. Nu-mi pasa de lume. Nu-mi pasa de cuvinte. Nu-mi pasa de priviri si taceri. Pur si simplu mi-i dor de tine. De aia si cred ca umbli dupa mine. Sa stii ca sunt cuminte, si ca de fiecare data cind mii greu ascund lacrima dupa zimbet. Stiu ca ti-a fost frica sa ma lasi singura in lumea asta. Vreau sa cred ca ma vezi ca fac tot posibilul sa fiu fericita. Mi-iiiiiiii doooooorrrr de tiiinnneeeeeeee. Ce ma fac eu oare? Iti trimit mesaje de si stiu ca no sa primesc raspuns. Nu are cine sa-mi raspunda. Nu inteleg, de ce ai plecat? De ce ai cedat? Eu aveam nevoie de tine nespus de mult. As scrie la infinit daca as sti ca citesti aceste rinduri...... De ce ma doare asa de mult??????????