Si iarasi toamna intra-n rol,
De ginduri reci si de mister.
S-asterne-n zare un covor,
Cuprins de-un vechi ecou stingher.
Ma frige frigul si distanta,
Ma doare corpul si privirea.
Mi-i dor de tine stiu, si basta,
Mi-e dor sa iti zaresc privirea.
De dragul tau mai scriu si versuri
Iar eu de mult nu stiu sa scriu,
Tu m-ai facut sa cred in resturi.
Desi credeam ca no sa fiu.
Tu inger pazitor si gingas.
Tu zare si sperante vii.
De ce n-ai spus c-o sa ma lasi ?
De ce n-ai spus ca n-o sa fii ?
Mi-i greu, mi-i sumbru, mi-i pustiu
De aia strig si tot racnesc.
Mi-i dor de tine, vreau sa fiu
Un pui de om ce vetuiesc.
Si iarasi toamna intra-n rol,
De ginduri reci si de mister.
S-asterne-n zare un covor,
Cuprins de-un vechi ecou stingher.
(Versuri proprii)
Sa stii ca disparitia ta a trezit in mine necesitatea de a scrie versuri. E un lucru bun sa stii. Nici nu credeam ca o pot face. Fiecare cuvint e despre si pentru tine. Ingeras, imi lipsesti. Vin-o deseara in vis. Te astept!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu